Iata ce crede academicianul Dragoș Paul Aligică despre posibilele propuneri de sefi ai servicilor secrete. Opinia a exprimat-o pe pagina personala de facebook.
Sunt și eu plăcut surprins – precum majoritatea de bună credință – de cele două nume vehiculate ca numiri la SIE și SRI de către Președintele Nicușor Dan.
Cu privire la unul dintre cele două nume – pe care îl cunosc mai bine – aș avea mai multe de spus în legătură cu ceea ce cred despre competențele sale de factură geopolitică și practică în funcția pe care ar putea-o ocupa – și probabil o voi face. Până atunci însă aș vrea să repostez ceva de acum câțiva ani cu privire la dl. Lazurca – pentru ca despre el e vorba- într-o altă capacitate. Anume aceea de intelectual.
Iată ce scriam pe 19 mai 2023, cu mult înainte ca evoluțiile curente care îl aduc în prim-planul vieții publice să se prefigureze, deci în afara oricărei suspiciuni de prezentism:
MARIUS LAZURCA ESTE UN GÂNDITOR DE SECOLUL XXI.
„Marius Lazurca este un gânditor de secolul XXI. Și când spun „gânditor” nu folosesc cuvântul lejer și neatent. În momentul de față, lumea intelectuală se împarte (peste tot, nu doar în România) în două:
(i) cei pe pilot automat, care încearcă să reproducă clișeele și rutinele secolului XX – iar unii chiar pe cele de secol XIX! – și care sunt surprinși și buimăciți de inevitabila lor inadecvare și incongruență, devenind supărați pe lume și
(ii) cei care încearcă să-și mobilizeze resursele de luciditate și să nu se lase copleșiți de avalanșele de șocuri intelectuale ce vin în serie în ultimii 10–15 ani, păstrând dorința de a înțelege și de a da de cap la ceea ce se întâmplă cu lumea și cu noi.
Marius Lazurca aparține celei de-a doua categorii. Și nu numai că este un reper de luciditate, eleganță și generozitate intelectuală, dar și știe să mobilizeze formidabilele resurse intelectuale și de erudiție pe care le are – la care se adaugă și o experiență umană și profesională formidabilă.”
Cele de mai sus sunt o prefață la o veste care mă bucura enorm atunci, despre o carte remarcabilă, scrisă de un autor remarcabil: Marius Lazurca. Lucrarea sa In corpore. De la corpul păgân la trupul creștin în Antichitatea târzie (Editura Litera) a fost laureată a premiului revistei Observator Cultural la categoria Eseu/Publicistică.
La apariția cărții spuneam că această lucrare nu este doar un excepțional studiu privind un moment de istorie intelectuală, a religiilor și a societății, de o importanță formidabilă. Cartea este despre NOI, în cel mai direct, profund și tulburător sens posibil – individual și comunitar. Îl citam atunci pe autor:
„Corpul părea să fie așadar cheia, punctul privilegiat de acces către zorii nașterii creștinismului și explicația reușitei sale în Istorie. Despre centralitatea conceptului întrupării în toate domeniile teologiei creștine – de la dogmatică la ecleziologie – ar fi probabil inutil să pomenesc. … Pe cale de consecință, dacă trupul ocupa un asemenea loc privilegiat în creștinism, tot el trebuia în mod necesar să ascundă și taina succesului rapid al noii credințe în lumea romană a Antichității târzii.
…Am încercat să pun sugestia acestei tranziții culturale chiar în titlul acestui volum: In corpore. De la corpul păgân la trupul creștin în Antichitatea târzie. Cum se știe, in corpore înseamnă în egală măsură „în corp“, dar și „în comun, laolaltă, în grup“. Pentru cercetarea de față, mi s-a părut așadar sugestiv că expresia in corpore acoperă, în sens literal, și evidența unui trup individual, strict circumscris, dar și, prin sensul figurat, realitatea comunitară ascunsă potențial în orice corp…”
Am notat atunci, la anunțarea premiului, că nu se putea un moment mai potrivit pentru apariția acestei investigații remarcabile asupra fundamentelor antropologice, teologice și filozofice ale civilizației occidentale. Pentru că azi – așa cum din ce în ce mai mulți dintre noi realizăm – profundele transformări care presează și zguduie această civilizație au trecut dincolo de tărâmul tehnologic, economic, demografic, ideologic, instituțional și politic, forțând însăși esența socială și antropologică a acesteia.
Frontiera ultimă: corpul omenesc, natura umană, relația dintre corp și conștiință – toate teme și realități care sunt acum repuse în joc cu o intensitate și o forță probabil nemaivăzute de la epoca discutată în carte.
Lectura cărții ne reîntoarce cu mintea la un început de ciclu – trăim încă în siajul marii mutații despre care vorbește cartea – și astfel ne ajută să punem în lumină tot ceea ce s-a întâmplat de atunci până azi, la sfârșitul ciclului. Dar mai ales ne ajută să înțelegem momentul prezent. Pentru că vedem cum lucruri pe care le luăm de bune și naturale sunt puse sub semnul întrebării de noile doctrine, noile religii, noile experimente și moduri de viață, noile identități.
Toate acestea și presiunea pe care o pun asupra conceptualizărilor și interpretărilor pe care le dăm conștiinței și corpului omenesc apar brusc într-o altă lumină după citirea cărții. Vedem atât sfârșitul ciclului vechi, cât și perspectiva unuia nou, care se deschide sub ochii noștri…
Cartea ne scoate dintr-o zonă de confort, dar ne oferă în schimb o perspectivă antropologică, istorică, teologică și filozofică, ce ne permite să gestionăm mai bine disconfortul pe care îl simțim în fața formidabilelor schimbări de paradigmă cu care se confruntă generațiile noastre – și prin ele, civilizația noastră – aici și acum.
Așadar, decizia juriului de la Observator Cultural a fost mai mult decât inspirată. Felicitări!
DOUĂ CUVINTE ȘI DESPRE MARIUS – pe care îl consider unul dintre cei mai apropiați prieteni – și care rămâne, dincolo de cariera sa diplomatică sau prezența sa intelectuală, ceva cu totul special și rar: un gânditor de mare calibru și un gentleman.
Actualmente ambasador al României în Mexic, este cunoscut publicului ca diplomat de carieră cu o lungă experiență (a îndeplinit succesiv mandate de ambasador al României la Sfântul Scaun și Ordinul Militar Suveran de Malta, în Republica Moldova și Ungaria – toate aceste poziții fiind posturi-cheie, foarte importante în arhitectura diplomației românești; Budapesta și Chișinău sunt considerate printre cele mai dificile, dacă nu cele mai dificile, în diplomația românească).
Mai puțin cunoscută publicului este anvergura intelectuală a diplomatului: înainte de a intra în serviciul public, Marius Lazurca a început cu o carieră universitară, bazată pe un master și un doctorat la Sorbona, a predat în mediul academic și, mai mult, bibliografia publicațiilor sale cuprinde volume și studii științifice în română, franceză și engleză, precum și traduceri din importanți gânditori contemporani.
Este vorba de lucrări care – așa cum și cartea amintită dovedește – au continuat să apară constant, chiar și atunci când accentul carierei sale s-a mutat mai mult spre diplomație decât spre mediul academic.
A gentleman, a diplomat and a scholar!
19 mai 2023
